PARACETAMOL MCC 125 mg

Ce este și pentru ce se utilizează

Compoziţie

Paracetamol MCC 125 mg Fiecare supozitor conţine paracetamol 125 mg şi excipienţi: gliceride de semisinteză.

Paracetamol MCC 250 mg Fiecare supozitor conţine paracetamol 250 mg. şi excipienţi: gliceride de semisinteză.

Grupa farmacoterapeutică

Medicamente analgezice, antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii)

Indicaţii terapeutice

Tratamentul simptomatic al stărilor febrile şi al durerilor uşoare şi moderate la copii.

Înainte să luați acest medicament

Contraindicaţii

• Hipersensibilitate (alergie sau idiosincrazie) la paracetamol şi gliceride solide de semisinteză.
• Insuficienţă hepatocelulară.
• Deficit de glucozo-6 fosfatdehidrogenază.

Precauţii

Se impun precauţii în caz de afecţiuni hepatice, inclusiv hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicită ţii) şi în caz de in suficienţă renală g ravă (numai în tratamentul de lungă durată cu doze mari, administrarea ocazională fiind acceptabilă). Pentru a evit a riscul de supradozaj, se recomandă verificarea absenţei paracetamolului în compoziţia altor medicamente utilizate concomitent. În caz de diaree, se recomandă utilizarea altor forme farmaceutice.

Interacţiuni

Medicamentele inductoare enzimatice şi cele hepatotoxice cresc riscul afectării hepatice, în cazul dozelor mari sau al tratamentului prelungit cu paracetamol.

Tratamentul cronic cu barbiturice sau anticonvulsivante antiepileptice şi primidonă reduce efectul paracetamolului.

Dozele mari de paracetamol cresc efectul anticoagulantelor cumarinice, probabil prin reducerea sintezei hepatice de profactori ai coagulării; în cazul administrării dozelor mari de paracetamol pe perioade lungi este necesară monitorizarea timpului de protrombină. Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului ocazional sau în administrarea cronică de doze mici ori moderate. Asocierea paracetamolului cu salicilaţi sau antiinflamatoare nesteroidiene, pe termen lung şi la doze mari creşte riscul de nefropatie, necroză papilară renală, cancer de rinichi şi de vezică urinară. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.

Pot să apară valori fals scăzute ale testului pentru glicemie prin metoda oxidaze/peroxidaze şi o creştere falsă a valorilor acidului uric seric determinat prin testul fosfotungstic.

Creşterile bilirubinei serice, ale timpului de protrombină şi ale activităţii lactatdehidrogenazei şi transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică şi apar în special la doze mari.

Atenţionări speciale

Este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni hepatice preexistente. Studiile efectuate nu au evidenţiat probleme specifice privind administrarea la copii. Trebuie utilizate formele farmaceutice şi dozele recomandate fiecarei vârste.

Sarcina şi alăptarea

Nu este cazul.

Capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu este cazul.

Cum se administrează

Doze şi mod de administrare

Doza uzuală este de 60 mg paracetamol/kg pe zi repartizată in 4 prize, administrate la 4-6 ore. Nu trebuie să se depasească doza de 80 mg paracetamol/kg pe zi. La copii cu greut ate cuprinsă între 5 -14 kg (2 luni – 3 ani) doza recomandată este de un supozitor Paracetamol MCC 125 mg; dacă este neces ar, doza poate fi repetată după 4 -6 ore fără a depăşi 3 -4 supozitoare a 125 mg pe zi (în funcţie de greutate). În caz de insuficienţă renală, cu clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min, intervalul între două doze trebuie să fie de cel puţin 8 ore. Dacă, sub tratament cu paracetamol, durerea nu se reduce în 5 zile, febra nu se remite sau reapare în 3 zile, sau faring ita severă persistă şi nu se ameliorează în cel mult 2 zile (fiind însoţită sau urmată de febră, cefalee, erupţii cutanate, greaţă şi vă rsături), se impune reevaluarea diagnosticului şi a tratamentului.

Reacții adverse posibile

Reacţii adverse

Pot să apară rar:

• reacţii alergice (erupţii cutanate trecătoare, parestezii sau prurit);
• trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre şi moi,

sânge în urină şi în fecale, pete roşii pe tegumente);

• agranulocitoză (faringită şi febră survenite neaşteptat);
• dermatită;
• hepatită (icter conjunctival sau tegumentar);
• colică renală, insuficienţă renală (oligo-anurie), piurie sterilă;

Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi -vă medicului dumneavoastră sau farm acistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site-ul Agenţiei Naţionale a Med icamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Supradozaj

Cazurile de supradozaj au fost semnalate numai pentru formele orale de paracetamol. Intoxicaţia acută se manifestă cu tulburări gastro -intestinale (diaree, pierderea apetitului, gre aţă, varsături, crampe sau dureri abdominale), transpiraţii intense. Simptomatologia poate să apară la 6 -14 ore după ingestia supradozei şi poate să dureze aproximativ 24 de ore. Dozele mai mari de 10 g la adulţi şi 150 mg/kg la copil pot provoca citoliză hepatică cu necroză ireversibilă. Simptomatologia apare după 24 – 48 ore de la ingestia produsului devenind mai gravă după 2 – 7 zile, odată cu instalarea insuficienţei hepatice. În timp, se dezvoltă encefalopatie hepatică (cu tulburări mintale, stare de confuzie, agitaţie, stupoare), convulsii, depresie respiratorie, comă, edem cerebral, tulburări de coagulare, hemoragie digestivă, coagulare intravasculară diseminată, hipoglicemie, acidoză metabolică şi colaps cardiovascular. Odată cu leziunile toxice hep atice, paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar insuficienţă renală (oligo-anurie cu hematurie sau urină tulbure). Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar dacă manifestarile sunt minore. Pentru reducerea absorbţiei se face evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsaturi şi lavaj gastric, folosindu-se soluţii cu cărbune activ; se administrează per os şi i.v. acetilcisteină. Pentru accelerarea eliminării se foloseşte la nevoie hemodializa, hemoperfuzia sau dializa peritoneală. Trebuie monitorizate funcţiile hepatice (AST, ALT), timpul de protrombină şi bilirubina, funcţiile renale şi cardiace. Tratamentul de susţinere trebuie să menţină echilibrul hidro -electrolitic şi glicemia şi la nevoie, se administrează fitomenadionă, plasmă şi factori ai coagulării.

Cum se păstrează

Păstrare

A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.