DEXTRAN 40, 100 g/l în soluție de clorură de sodiu 9 g/l este o soluție perfuzabilă aparținând grupei farmacoterapeutice a substituenților de sânge și fracțiunilor proteice plasmatice.
Este indicat pentru realizarea expansiunii volemice în caz de:
De asemenea, este indicat în:
Se utilizează și în chirurgia vasculară și plastică (ameliorează circulația locală și scade tendința la tromboză la nivelul transplantului), precum și în intervențiile chirurgicale pe cord deschis (ca hemodiluant în cadrul circulației extracorporeale).
Contraindicații – Nu utilizați acest medicament dacă:
Soluția nu trebuie utilizată la bolnavii cu excreție renală scăzută a clorurii de sodiu sau când este necesară reducerea aportului de sodiu.
Precauții:
Perfuzia cu dextran impune prudență pentru a evita supraîncărcarea circulației. Doza totală de dextran 40 ce trebuie perfuzată se va ajusta în funcție de starea clinică a bolnavului, având în vedere că fiecare gram de dextran circulant fixează 20–25 ml apă.
Se recomandă perfuzarea de soluții cristaloide concomitent cu dextran 40 pentru a extinde corectarea deficienței hemodinamice și pentru a menține balanța hidroelectrolitică. Această recomandare se referă în special la bolnavii deshidratați sau la cei aflați în tratament cu hormon antidiuretic.
Dacă în timpul tratamentului cu dextran 40 crește vâscozitatea urinii, se impune hidratare suplimentară. Pentru reglarea diurezei este utilă asocierea unui diuretic osmotic (manitol).
La pacienții tratați cu dextran 40 se recomandă monitorizarea hematocritului și hemoglobinei, astfel încât acestea să nu scadă sub 30%, respectiv sub 10 g/100 ml.
Deoarece dextranii interferă cu tiparea și aglutinarea încrucișată a sângelui, ceea ce face dificilă administrarea ulterioară a perfuziilor de sânge, se recomandă ca testarea grupei sanguine să se facă în prealabil.
Este necesară prudență încă de la prima administrare de dextran, luând în considerare posibilitatea sensibilizării prealabile prin dextranii prezenți uneori în zahărul alimentar sau cei de origine microbiană.
Interacțiuni cu alte medicamente:
În prezența acizilor și bazelor care conduc la un mediu cu pH 2 sau pH 10 se produce o depolimerizare a dextranului.
În prezența heparinei nefracționate sau cu greutate moleculară mică, riscul de sângerare poate să crească prin inhibarea de către dextran a funcției plachetare.
Dextranul prezintă incompatibilități fizico-chimice cu următoarele medicamente:
Atenționări speciale:
Dacă se instituie de urgență un tratament cu dextran la un bolnav la care se suspectează o insuficiență renală cronică, se recomandă să se perfuzeze dextran 70, a cărui eliminare renală este mai lentă.
Sarcina și alăptarea:
Dextranul 40 este contraindicat în timpul sarcinii. În timpul analgeziei și anesteziei peridurale nu se administrează dextran nici preventiv, nici curativ, datorită riscului letal sau sechelelor neurologice grave care pot afecta copilul.
Nu există date disponibile privind excreția dextranului în laptele matern. Se recomandă utilizarea cu prudență a produsului la mamele care alăptează.
Dextranul 40 este contraindicat în timpul sarcinii. În timpul analgeziei și anesteziei peridurale nu se administrează dextran nici preventiv, nici curativ, datorită riscului letal sau sechelelor neurologice grave care pot afecta copilul. Nu există date disponibile privind excreția dextranului în laptele matern. Se recomandă utilizarea cu prudență a produsului la mamele care alăptează
Text din prospectul acestui medicament.
Administrarea se face prin perfuzie intravenoasă. În general, se recomandă perfuzarea a 1000 ml (cel mult 20 ml/kg) în prima zi, primii 500 ml într-o oră. În continuare se introduc câte 500 ml pe zi (fără a depăși 10 ml/kg și zi), cel mult 5 zile.
Dacă este necesară înlocuirea unui volum de sânge care depășește 1000 ml, diferența se va completa cu sânge integral.
Spre deosebire de soluția glucozată, soluția de Dextran 40, 100 g/l în soluție de clorură de sodiu 9 g/l, se poate perfuza și în amestec cu sânge.
Instrucțiuni de preparare și manipulare:
Înainte de utilizare, soluția trebuie inspectată vizual; nu se folosesc decât soluțiile limpezi. Flacoanele al căror conținut nu a fost epuizat la prima administrare, de asemenea cele cu dopul perforat (chiar dacă nu s-a extras soluția), trebuie distruse.
Perfuzia trebuie să se administreze folosind numai tubulatura nouă, sterilă, apirogenă, prevăzută cu filtru.
Dextranul 40 nu are efecte toxice, dar poate determina, rareori și aproape exclusiv în timpul primei perfuzii, reacții de hipersensibilitate, cum sunt:
Excepțional, în primele minute ale primei perfuzii, poate să apară spasm bronșic și/sau hipotensiune arterială, ceea ce impune supravegherea atentă a pacientului în intervalul de timp menționat.
Apariția reacțiilor de tip alergic necesită oprirea perfuziei și instituirea tratamentului antialergic adecvat (antihistaminice, corticosteroizi, 0,1–0,5 ml adrenalină 1:1000).
Rareori, dextranii pot provoca oligurie, chiar insuficiență renală, prin creșterea vâscozității urinii tubulare.
Supradozaj:
Perfuzarea cu viteză prea mare sau neajustată, mai ales la pacienții cu insuficiență cardiovasculară sau insuficiență renală cronică, poate determina supraîncărcare volemică cu risc de edem pulmonar acut sau de insuficiență renală acută oligo-anurică.
Compoziție: 1000 ml soluție perfuzabilă conțin dextran 40 (masă moleculară 40000) 100 g, clorură de sodiu 9 g și excipient, apă distilată pentru preparate injectabile.
Ambalaj: Cutie cu 6 flacoane a 500 ml soluție perfuzabilă.
Producător: INFOMED FLUIDS S.R.L., România
Deținătorul Autorizației de punere pe piață: INFOMED FLUIDS S.R.L., B-dul Theodor Pallady Nr. 50, Sector 3, 032266, București, România
Data ultimei verificări a prospectului: Decembrie 2016
În prima zi se recomandă perfuzarea a maximum 1000 ml (cel mult 20 ml/kg), primii 500 ml într-o oră. În continuare, câte 500 ml pe zi (maximum 10 ml/kg/zi), cel mult 5 zile.
Principalele contraindicații includ hipersensibilitate la dextrani, hiperhidratare, hipervolemie, insuficiență cardiacă severă, edem pulmonar, sângerări intracraniene, trombocitopenie, hipofibrinogenemie, sarcină și naștere.
Rareori pot apărea reacții de hipersensibilitate (eritem cutanat, erupții cutanate, frison, vertij), mai ales în timpul primei perfuzii. Excepțional, pot apărea spasm bronșic și/sau hipotensiune arterială în primele minute ale primei perfuzii.
Utilizarea concomitentă cu heparină nefracționată sau cu greutate moleculară mică trebuie făcută cu precauție, deoarece riscul de sângerare poate crește prin inhibarea de către dextran a funcției plachetare.
Îl rescriem în cuvinte obișnuite, păstrând toate avertismentele. Nu adăugăm nimic care nu e în textul oficial.
Răspunsul se caută în textul oficial de mai jos. Dacă informația nu e acolo, îți spune că nu e — nu o inventează.
